https://www.florinstoica.net/wp-content/uploads/2019/11/vasile-vlasin.jpg

Vasile Vlașin, fondator Asociația “Părinți Salvatori”: “Nu e obligația cetățenilor să cumpere echipamente pentru spitale, pentru mine a fost o formă constructivă de protest”

Florin Stoica

6 min read

Tragedia personală, provocată de neputința statului român a schimbat viața unui tată în mod radical. Pierderea fiului, l-a motivat pe Vasile Vlașin să pună bazele unui ONG prin care să îi poată ajuta și pe alții: “Părinți Salvatori”.

Cum a apărut ideea de a pune bazele Asociației “Părinți salvatori”?

Părinți Salvatori este o poveste frumoasă, născuta din cea mai mare dramă a mea: pierderea lui Luca. Părinți Salvatori este timpul pe care ar fi trebuit să îl petrec alături de Luca. Este zâmbetul lui. Este joaca noastră.

Este, de asemenea, drumul pe care am ales să merg, fără a programa nimic dinainte și fără a ști unde mă va conduce, în dorința mea disperată de a-i ajuta pe alții să fie ceea ce noi nu am reușit să fim pentru copilașul nostru: Părinți Salvatori.

Cui i se adresează programele derulate în cadrul asociației, sunt exclusiv pentru părinți?

La început nici nu a existat o denumire sau o formă de organizare juridică.

Credeam că odată cu achiziționarea și donarea către spital a echipamentului medical care a lipsit atunci când Luca a avut nevoie de el, misiunea mea s-a încheiat. Aveam să constat însă că nu e suficient atât și că echipamentul acela, oricât de performant ar fi, va putea fi util doar copilașilor care ajung în timp record la spital. Așa s-a născut programul de cursuri de resuscitare în caz de stop cardio-respirator și de eliberare de căi respiratorii în caz de înec.

Cursurile acestea sunt adresate oricărei persoane adulte și chiar adolescenților. De fapt, dorința noastră este să convingem autoritățile guvernamentale să introducă aceste cursuri în ultimii doi ani de liceu, pentru a putea crește generații întregi de salvatori.

Când asta se va întâmpla, misiunea Părinți Salvatori va fi îndeplinită în acest domeniu.

Până atunci adăugăm câte o picătură în oceanul de nevoie care există în societatea românească.

ÎN ROMÂNIA, MAI MULT DE 98% DIN CAZURI SE ÎNCHEIE CU “VICTIMA NU A RĂSPUNS MANEVRELOR DE RESUSCITARE ȘI A FOST DECLARAT DECESUL!”

Cel mai mare proiect demarat de asociație este cel de educare a părinților și nu numai în acordarea primul ajutor. Cât de importantă este resuscitarea într-un caz de stop cardio-respirator?

În asemenea situații există un interval de timp foarte scurt, în care viața victimei poate fi salvată, cu condiția ca persoanele aflate în apropierea victimei să știe cum să reacționeze și cum sa acționeze.

Din nefericire, în România, mai mult de 98% din cazuri se încheie cu “victima nu a răspuns manevrelor de resuscitare și a fost declarat decesul!” Mai puțin de 2% din victime supraviețuiesc, comparativ cu șansele de salvare de peste 70%, în situațiile în care martorii intervin și aplică măsurile specifice de suplinire a funcțiilor vitale până la sosirea personalului medical calificat.

Putem fi martori ai unei asemenea situații în cel mai neașteptat loc și moment, de aceea e important să fim pregătiți pentru a putea reacționa șiacționa corect.

Cum răspund părinții la ideea de a învăța cum să facă manevre de resuscitare, mai ales că ar fi vorba de proprii lor copii?

Exemplul dramei pe care am trăit-o noi a șocat și sensibilizat multă lume, generând un interes mai crescut ca niciodată pentru a cunoaște manevrele salvatoare de viață.

La curs îi învățăm pe participanți cum să aplice manevrele în cazul victimelor din toate categoriile de vârstă. Manevrele sunt diferite la cele trei categorii de vârsta: nou născut, copil și adult, însă cel mai mare interes există pentru nou-născut și copil, poate și pentru că la ei există cele mai frecvente situații de înec.

Preocuparea voastră nu se oprește doar la a educa ci și la contribui material cu aparatură pentru spitale. Ce anume vizați mai exact?

După cum se știe deja și am spus și mai devreme, inițial am cumpărat și pus la dispoziția Spitalului Județean din Baia Mare, echipamentul care putea să salveze viața copilașului nostru: un videobronhoscop de ultima generație. Știu că nu e obligația cetățenilor să cumpere echipamente pentru spitale, dar pentru mine a fost o formă constructivă de protest. Nici un copil nu mai trebuie să moară vreodată din cauza lipsei unui aparat.

Am mai dotat Maternitatea unui spital municipal cu echipamente vitale pentru salvarea vieții nou-născuților, însă nu dorim să preluăm această obligație, care revine autorităților bugetare.

Am mai cumpărat de asemenea si echipamente medicale de uz individual, necesare unor copilași cu afecțiuni care necesită îngrijire îndelungată la domiciliu.

Fiecare caz este atent analizat, fără a pierde nici timp, dar nici detalii care să ne demonstreze că ajutorul nostru este necesar și justificat.

Sunt aproape 4 ani de când ați fondat “Părinți Salvatori” iar în acest timp ați fost solicitați să vă implicați și în cazuri individuale. Mai exact așa s-a născut “familia” “Părinți Salvatori”.  De câte cazuri se ocupă acum “Părinți Salvatori”?

Prima solicitare pentru a susține un caz individual a venit chiar în timp ce ne zbăteam să cumpăram videobronhoscopul, la puțin timp după înmormântarea lui Luca.

Eram în situația celui care are corpul plin de răni adânci, dar este chemat să îngrijească pe cineva care are doar o zgârietură…

Am dat curs rugăminții venite din partea unei mame, a cărui copilaș avea diagnosticul desfășurat pe două pagini. Ne ocupăm în continuare de acest copilaș și alte peste 40 de cazuri individuale foarte grave.

Cazurile în care ofer doar îndrumare și sfaturi, nu sunt luate în calcul. De multe ori familiile nu sunt suficient informate, sunt derutate, sunt în panică și atunci apelează la noi pentru ajutor.

Cei mai mulți ne solicită să îi ajutăm cu bani, dar de cele mai multe ori situațiile lor se pot gestiona fără bani.

Din nefericire există și cazuri rare, care nu pot fi acoperite de sistemul de asigurări de sănătate și atunci suntem nevoiți să lansăm campanii de strângeri de fonduri.

EXISTĂ ȘI MULTĂ NEÎNCREDERE ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ, PROBABIL JUSTIFICATĂ, CA URMARE A UNOR CAZURI ÎN CARE S-AU COMIS ABUZURI SAU CHIAR FRAUDE.

Cât de greu este să atragi atenţia sponsorilor şi a autorităţilor. Ce obstacole ați întâmpinat, de-a lungul timpului, în cadrul acestui demers?

Nu e greu. E foarte greu!

Motivul principal este acela că există foarte multe solicitări, din diverse direcții, pentru donații sau sponsorizări.

Există și multă neîncredere în societatea românească, probabil justificată, ca urmare a unor cazuri în care s-au comis abuzuri sau chiar fraude.

Tocmai de aceea am fost, încă de la început, extrem de exigenți în analiza fiecărui caz și excesiv de transparenți în privința gestionării fondurilor obținute din donații sau sponsorizări.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Florin StoicaVasile Vlașin, fondator Asociația “Părinți Salvatori”: “Nu e obligația cetățenilor să cumpere echipamente pentru spitale, pentru mine a fost o formă constructivă de protest”

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.